Xantoria      volumul 1

             După ce au nimerit în ținutul necunoscut ieșind din marea peșteră înghețată descoperă minunățiile acele locuri înghețate cât și de vrăjitoarea cea rea. 

 Când să deschidă uşa ca să plece, se aud strigăte în şcoală.  Înfricoşat, Peter închide uşa, spunând:

– nu cred că putem ieşi de aici!

– Ce spui? Glumeşti, asta e? îi spune Claire.

– nu glumesc, am auzit ţipete, dar eram sigur că nu mai este

nimeni în şcoală! spune Peter.

– Dar paznicul unde e? el ne poate ajuta să ieşim de aici,

spune Bruno.

– Vin cu tine dacă vrei, îi spune Randy.

– Da, vino, e mai bine dacă suntem doi. Hotărându- se, ies

din cameră cu maximă discreţie, se uită în stânga şi în dreapta să

nu cumva să fie cineva care este ascuns şi ei să nu îl poată vedea.

Dar când să facă doi- trei paşi, în depărtare, pe perete, se vede o

umbră: era silueta creaturii. Cu multă teamă îşi continuă drumul

spre paznic, vrând să vadă dacă el este în continuare în cămăruţa

lui unde locuia, atunci deschizând uşa, îl văd culcat pe jos şi câinii

dispăruseră. speriaţi, se întorc la ceilalţi, spunân du- le:

– Haideţi să ieşim de aici cât mai repede că într-adevăr s-a

întâmplat ceva groaznic.

– Ce s- a întâmplat?

– Ce aţi văzut?

– Unde este paznicul?

– Vă răspundem mai târziu, acum trebuie să plecăm ca să

nu ne prindă.

– Cine? A, vezi că am avut dreptate, spune Claire bucuroasă

pe de o parte, dar moartă de frică în interiorul ei.

– Încotro să o luăm? întreabă Bruno. Ţinându- se strâns unii

de ceilalţi, înaintează mergând pe vârfuri. Când să ajungă la uşa

de ieşire se aude un urlet atât de puternic, încât răsuna în toată

clădirea, făcând ferestrele să vibreze. Auzind asta, au luat- o la

fugă haotic, fiind atât de speriaţi că nici nu mai ştiau în ce direcţie

să se îndrepte. Dar în faţa lor apare creatura, urlând încă o dată,

înfricoşător, iar botul ei era plin de bale care curgeau pe holurile

şcolii.

Copiii, înţepeniţi de frică, nici nu mai au putere să reacţi -

oneze. Dar Peter găseşte un pic de curaj şi încearcă să îşi salveze

prietenii, spunându- le:

– luaţi- o voi înainte că eu am să încerc să scap de bestia

asta!

– nimeni nu pleacă de aici, mai ales ea! spune bestia,

arătând spre Akela.

– Are nevoie de mine? Oare de ce? Ce o vrea de la mine? îl

întreabă nedumerită pe Peter.

– nu ştiu de ce. Dar ce mă înfricoşează este că înţelege ce

spunem şi mai şi vorbeşte. Cred că halucinăm. nu pot crede că

ne aflăm în faţa unei bestii şi că putem vorbi cu ea.

nemulţumită, bestia se apropie de Peter şi începe să urle în

faţa lui. era un monstru cu o înfăţişare omenească, dar era

jumătate câine, jumătate maimuţă, având o mâna la coadă.

– Da, ştiu, îţi miroase gura urât, dar nu am ce să fac. Vrei o

pastilă mentolată?

– nu. Am nevoie de ea.

– Dar de ce?

– ea are ceva ce mie îmi trebuie. spunând aceste cuvinte, o

înşfacă pe Akela cu braţele lui puternice şi păroase, salivând

peste ea.

Văzând asta toţi au sărit pe el ca să îl facă să renunţe de a le

mai face rău. Atunci Claire şi Randy au început să îi tragă de

braţele lui vânjoase, dar văzând că ei nu vor putea să îl doboare,

de teamă, Claire începe să ţipe întrebându-l:

– Ce cauţi în acest loc şi ce vrei de la noi?

– Voi m- aţi adus aici şi sincer, nu regret, că am găsit ceea ce

mă va putea salva.

– Ce aţi găsit? Ce vreţi de la noi?

– Veninul pe care Akela îl are în ea când păianjenul dintre

cărţi a muşcat- o.

– Dar asta e imposibil, spune Bruno.

– Şi cum vei face asta?