ÎMPĂRĂȚIA ARGINTIE
DE CLEȘTAR
VOLUMUL I
Capitolul 1
Fascinanta oră
de istorie
Pe
strada lalelelor la numărul zece locuiește familia O’Connor care este o
familie veselă compusă din patru persoane. Domnul George este un bărbat înalt cu o alură impunătoare
neînsemnând severitate și duritate ci o siguranță de sine transmițând-o astfel
și copiilor lui știind că în orice clipă pot conta pe ajutorul și sfaturilor
lui. Este o persoană foarte ocupată pentru că lucrează în două locuri la o
firmă ca ajutor manager și într-o editură depășind astfel orele prevăzute în
program.
Pentru casă nu mai are mult timp dar
singurul mod prin care poate fi iertat de Valerie este că îi poate citi
poveștile pe care el le scrie pentru serviciu.
Doamna Angie este o femeie blândă dar
foarte hotărâtă cu multă forță de munca lucrând într-o agenție de turism, iar
timpul pe care îl are de a se ocupa de copii este foarte scurt dar îl folosește
la maxim. Bucuria cea mai mare a lor sunt copii un băiat pe nume Peter în
vârstă de treisprezece ani, și o fata pe nume Valerie în vârstă de șase ani
care este o fetiță ascultătoare și o mare iubitoare a poveștilor cu zâne pe
care tatăl ei i-le citește în fiecare noapte.
O dată cu răsăritul soarelui în camera lui
Peter este liniște și întuneric având draperiile groase acoperind fereastra nu putea vedea că s-a luminat de
ziuă dar singurul care îl putea trezi
este ceasul deșteptător aflat pe
noptiera de lângă capul lui. În interiorul casei Angie o pregătește pe fiica ei
cea mică Valerie în vârstă de șase ani iar în partea cealaltă a casei George
soțul ei se grăbea să fie gata și el pentru ai conduce pe cei doi copii la școală apoi se îndrepta
grăbit spre serviciu. La un moment dat
în camera lui Peter ceasul începe să sune și speriat tresare din pat lovind cu
mâna în ceas făcându-l să cadă pe jos. Auzind zgomotul George cum era lângă
camera lui se precipită să intre să vadă dacă s-a întâmplat ceva cu el
întrebându-l:
-Peter ai pățit ceva?
-Nu tată am lovit ceasul din greșeală
și a căzut pe jos.
-Bine m-am liniștit atunci. Hai acum
îmbracă-te repede că noi suntem aproape gata și vă duc la școală așa nu veți
mai întârzia.
-Cobor în cinci minute.
Și ridicând ceasul după jos se îmbracă,
punându-și cărțile în rucsac și vesel coboară în sufragerie unde era așteptat
de către toată lumea. Văzându-l că a coborât George tatăl lui îi spune:
-Ce bine că te-ai îmbrăcat atât de
repede că eu sunt deja în întârziere.
-Hai să mergem tată intru eu prima
în mașină?
-Da Valerie ai dreptate intră tu
că eu merg repede la bucătărie să îmi iau un măr și vin și eu imediat. Spune
Peter.
Ajungând în bucătărie ia mărul
verde care era pe masă dar fiindu-i sete deschide frigiderul și ia o sticlă mare
de lapte și își pune în pahar uitându-se
și analizând programul pe care Angie îl tot aranja în fiecare săptămână
pentru atribuțiile fiecăruia în casă. Dar printre toate micile hârtiuțe care
erau lipite de frigider întâmplător îi cad ochii pe un anume bilet pe care
scria data ora și locul unde tatăl lui mergea.
Citind nu înțelegea ce caută acolo și îl dezlipește, întorcând-ul vede
că pe spatele lui că era scris: ”Te aștept să ajungi cât mai repede să fim
împreună. Cu drag marea ta admiratoare”.
Luând biletul pentru ca să nu-l găsească
mama lui și să nu se certe.
Considerându-se un bărbat în devenire vroia să se asigure singur dacă se
înșeală sau nu. După câteva minute Angie intră în bucătărie care văzându-l îl întreabă:
-Peter mai ești încă aici? Ce faci
nu ai găsit mărul?
-Ba da mamă dar am băut un pahar de
lapte. Spunând asta ascunde biletul în buzunar și trecând pe lângă ea, aceasta
îl sărută pe frunte și bucuros pleacă
alăturându-se tatălui în mașină, care fericit că în sfârșit a venit demarează
în trombă spre școală. O dată ajungând la școală Valerie intra direct în clasa
ei. Peter era așteptat pe culoar de
către colegii lui Bruno, Randy, Claire și Akela
intrând împreună la ora de istorie. După ce sau așezat toți la locurile
lor după câteva minute intră profesoara în clasă având cu ea tot materialul
pentru a le pregăti tema de vacanță spunându-le:
-Bună ziua copii mă bucur că sunteți
toți așezați la locurile voastre și sper că așteptați cu mare curiozitate lecția
pe care am pregătit-o pentru voi. Am ajuns la sfârșitul cărții de istorie în
care ultima lecție este despre
conchistadori.
Acum vă rog să trageți draperiile că
vreau să vă arăt un mic filmuleț pe care eu l-am făcut pentru a vă arăta exact
așa cum au decurs întâmplările și perioada în care europenii au vrut să
descopere alte teritorii. Au plecat cu
corăbiile pe ocean descoperind astfel America pe care au numit-o lumea nouă. Această lecție va trebui să o cunoașteți
foarte bine.
În timp ce profesoara lasă ecranul să
coboare și deschide aparatul de proiecție, le spune:
-Astâzi vom învăța despre poporul
aztec iar după cele două săptămâni de vacanță vom învăța despre civilizația maya și cea a incașilor. Apoi introduce discul în aparat în timp ce
imaginile derulau le explica despre această civilizație care a dispărut.
În timpul derulării filmului, Peter vede
în spatele soldaților spanioli ca și cum ar fi un animal feroce având o înfățișare umanoidă. Atunci curios
după ce a văzut imaginile se ridică în picioare și se apropie de tablă unde o
roagă pe profesoară să mărească imaginile. Aceasta o face și așa realizează că
a avut dreptate se întoarce la locul lui căutând în carte dacă imaginile erau identice
dar nu erau aceleași. Profesoara văzându-i neliniștea și că se tot întorcea în
toate părțile întrebându-și prietenii dacă și ei au văzut la fel ca el atunci
îl întreabă:
-Ce este Peter ce te neliniștește?
-Sunt atent, dar vroiam să văd dacă
fotografiile din carte sunt la fel cu cele pe care ni le-ați arătat.
-Normal da sunt toate la fel. Dar ce
anume ai văzut tu de te-a intrigat așa?
-Este ca un animal fioros dar nu prea
pot să îmi dau seama exact ce este? Spunea Peter neliniștit.
-Dacă despre aceasta vorbești? Spuse
profesoara arătând spre imaginea de pe tablă. Aceasta face parte din mitologia lor.
Spunând asta toți se uită mirați între ei și
la imaginile de pe tablă când Bruno curios o întreabă:
-Ați putea să ne vorbiți mai pe larg
ce s-a întâmplat de fapt în acel loc? Bruno este un băiat de culoare, deștept,
curios cu o imensă poftă de cunoaștere.
-Da sigur că da. Răspunse
profesoara. În anul 1519 un conducător
spaniol Herman Cortes ajunge în Mexic și este hotărât să cucerească imperiul
aztec folosindu-se de puști și caii de care aztecii nu aveau
cunoștință că există în acea perioadă.
Dar am să încep prin a vă povesti legenda
care a fost transmisă din generații în generații până în ziua de azi ca eu să
v-o pot spune. Orașul se numește Tenochtitlan iar regele care conducea imperiul
în momentul invaziei era Moctezuma al II-lea. Dar în acel oraș erau mai multe
temple ale diferitelor zeități pe care ei le venerau acesta este templul Huitzilopachtli
care este al zeului soare si al războiului fiind și cel mai mare. Cortez nu a
vrut să îl asculte pe Moctezuma și a
vrut să intre în templu cu orice preț care pentru acel popor era sacru având
mormântul celui mai sfânt dintre ei considerându-l zeul lor. În numele căruia făceau sacrificii, aducând ofrande
zeilor încercând astfel de a îmblânzi zeii pentru a nu se apropia sfârșitul
lumii.
Au tot încercat să îi spună acestuia să nu
intre fiind sacru pentru ei dar el nu a vrut să asculte considerându-se
invincibil a intrat distrugând tot în calea lui în speranța de a găsi acel
potir despre care legenda din acel timp spunea că există în mormântul lui
Ahuitzotl în care se află un mic izvor cu apă sfântă și dacă o bei vei
trăi pentru totdeauna. Herman Cortez nu a mai vrut să mai aștepte, intrând cu
întreaga armată dar înăuntru, povestesc bătrânii era plin de capcane murind
unul câte unul când a reușit să intre în camera în care era mormântul lui
Ahuitzotl, vede camera goală dar din depărtare... Când să termine de povestit se aude soneria
și bucuroși că ora s-a terminat se ridică toți în picioare trag draperiile
lăsând lumina să intre în clasă. Dar Peter și ceilalți patru prieteni ai lui nu
sau mulțumit numai cu atât și ieșind pe culoar îi Bruno le spune:
-Peter tu ce crezi a existat sau nu
acea creatură pe care tu ai văzut-o?
-Bruno asta chiar nu știu. Atunci
Akela intră și ea în discuție spunându-le:
-Dacă vreți după terminarea orelor
putem merge la biblioteca interzisă sigur că acolo vom descoperii cât mai multe
informații le spune ea.
-Biblioteca interzisă? Nu am știut
niciodată că există așa ceva. Întreabă Randy indignat.
-Mi se pare ciudat să existe o astfel de bibliotecă. Profesorii
de obicei se roagă de noi să mergem la o bibliotecă că să ne informăm sau să
învățăm mai multe dar nu știam că există
una interzisă. Spune Claire.
-Așa este. Dar această bibliotecă
este diferită, au cărți speciale, unice pe care nu le găsim în nici o altă
bibliotecă, și este mult mai
interesantă, pentru că nu știm ce tip de cărți sunt acolo. Spunea Akela că să
le sporească interesul.
-Bine atunci și cum vrei să intrăm
acolo sigur că este închisă sau foarte bine păzită. Spune Peter.
-Nu vă faceți griji am eu
cheia. Îi asigură Akela.
-Oau asta înseamnă că ai mai fost?
O întreabă Claire.
-Nu am fost niciodată acolo dar am găsit cheia care
ia căzut din buzunarul paznicului spunând ceva despre această bibliotecă.
După discuția purtată în timpul pauzei se
întorc la ore așteptând cu nerăbdare terminarea cursurilor astfel puteau să
intre în biblioteca interzisă pentru a
deslușii misterul.
Având astfel posibilitatea de a pregăti
împreună lucrarea dată pentru vacanță.
După câteva ore cursurile au luat sfârșit așa
că pornesc toți cinci spre acea bibliotecă interzisă de care numai Akela știa
de existența ei. Mergând pe culoarul
întunecat se îndreaptă spre zona ascunsă
care era ținută în mare taină de
păzitorul școlii. Profesorii nu cunoșteau de existența unei asemenea biblioteci în acea zonă
a școlii care se afla la subsol unde paznicul o păzea cu maximă strictețe. Având mare grijă ca nimeni să nu bănuiască de
existența ei fiindcă nu era o simplă bibliotecă iar ceea ce se afla în ea este
ceva extrem de valoros și magic. Paznicul era foarte atent și precaut având cu el doi câini lupi fioroși apărându-l
dacă cineva se apropia dar în momentul acela văzând că școala este goală a
putut să se odihnească adormind. Văzând copii că el doarme, se furișează
tiptil, trec pe lângă camera în care păzitorul dormea alături de cei doi câini
fioroși fără a fi auziți. Akela ia cheia și deschizând poarta de metal intră
toți cinci apoi cu grijă fără a face zgomot o închid în urma lor continuându-și
drumul spre ușa care era întredeschisă Akela o deschide mai mult putând să
intre toți mai ușor.
Intrând o văd cât era de prăfuită, cărțile erau așezate pe rafturile pline de pânze de păianjeni care erau
înțesate în toată camera văzând ce este
înăuntru Claire speriată le spune:
-Pe mine locul acesta mă înspăimântă. Ești sigură Akela că aceasta
este biblioteca?
-Da. Te rog nu mai vorbi tare că îl poți trezi pe paznic
și îmi este frică de câinii lui.
Atunci Randy se uită spre ceilalți
și cu multă grijă pleacă în căutarea acelei cărți de istorie care
data din perioada invaziei spaniole
lecția pe care o au de învățat.
Bruno un pic dezorientat le
spune:
-Nu am înțeles ce căutăm
aici? Pentru că ceea ce ne-a dat ca temă puteam găsii într-o bibliotecă
normală.
În momentul acela Claire a luat o
carte veche din rafturile putrede cu
grijă să nu se dezintegreze
desprinzându-și toate foile pierzându-le. Masa era foarte aglomerată cu
lucruri din toate felurile văzându-se că nu a intrat niciodată nimeni acolo de
secole. Atunci alături de Claire se alătură Peter și Randy fiecare având câte o
carte în mână. Deschizând Claire cartea vede despre ce este vorba și atunci îi
răspunde lui Bruno:
-Nu cred că putem găsii aceste
informații într-o librărie normală uită-te
ce carte am găsit. Aici văd câte specii ciudate există și au existat în
decursul tuturor civilizațiilor lucruri de care noi oamenii simpli nu suntem
capabili să le înțelegem și de aceia au decis ca toate aceste lucruri să fie
strict secrete. Akela a avut dreptate să venim aici.
În paralel Akela era tare bucuroasă că se afla
în mediul ei uitându-se și analizând tot în jurul ei vede că în depărtare
într-un loc retras se afla o masă pe care este un cap de mort și deasupra lui era o lumânare stinsă dar
care era topită până la jumătate curgând multă ceară peste acel craniu. Ca să
se poartă apropia de un alt corp al bibliotecii îndepărtează pânzele de
păianjen care împânzesc toată camera,
rupându-le vrând să înainteze. Pânzele erau atât de des țesute printre toate
cărțile că nu putea să le desfacă una de cealaltă,
un păianjen mare păros și veninos simțind că pânzele se mișcă atunci pentru ași
apăra cuibul iese din ascunzătoarea lui și se urcă pe mâna Akelei mușcând-o.
Simțind durerea mușcăturii Akela începe să țipe dar lângă ea era Randy care cu
multă agilitate și îndemânare se apropie de ea
acoperindu-i gura. Văzând asta
Claire o întreabă:
-Ce ai pățit?
-Am fost mușcată de un păianjen și mă
doare dar nu s-a umflat mâna e ciudat.
-În ce loc ai fost mușcată?
-Uite aici pe podul palmei.
-Nu asta vroiam să spun. Și începe
să râdă cu poftă. În ce loc ai căutat tu cartea? În timp ce Akela îi arăta unde
a căutat cartea în partea cealaltă a camerei Claire și Peter le spune:
-Veniți să vedeți cred că am
găsit ceva. Auzind Akela și Bruno merg imediat să vadă ce este dar după câteva
minute apare și Randy cu cartea de unde
ieșise acel păianjen.
Apropiindu-se de ei Claire le
spune am găsit ceva interesant aici este imaginea pe care Peter a văzut-o în
filmulețul pe care ni-la prezentat profesoara azi. Soldatul acela spaniol care
vorbea cu regele aztecilor și erau în tratative încercând să apere acel templu
dar în spatele lor se afla un animal ciudat aici scrie că se numește Ahuitzotl.
Auzind asta Randy deschide repede
cartea pe care el a ales-o și caută numele acelui animal răsfoind-o
descoperă la un moment dat unde era
legenda acestei misterioase întâmplări bucuros le spune eu am găsit legenda pe care
profesoara a început să ne-o spună.
-Dar înainte de a spune tu ce ai
găsit, citesc eu prima. Începând Akela
să citească le spună uitați-vă aici această creatură mitologică se numește Ahuitzotl este sacră pentru ei. În legenda din cartea
asta se spune că acest comandant Hernan
Cortes nu a vrut să creadă că dacă intră în acel templu și deranjează pe zeul
soarelui pentru acel popor era un blestem pentru persoana care intră.
Dar în interiorul mormântului erau adunate
toate bogățiile ținutului iar asta la orbit și a vrut ca toate acelea să-i
parvină omorând pe toată lumea astfel nimeni nu se mai opunea. Ignorând toate
sfaturile a intrat în templu și a spart ușa din piatră punând un exploziv.
Odată ce a pus pasul în interiorul camerei vede că îndepărtare se află un izvor cu apă sfântă
iar legenda din acele timpuri spunea că cine bea acea apă din pocalul de argint
va trăii o eternitate.
Disperat caută unde ar fi putut fi
ascuns acel pocal din argint vrând să fie el cel mai puternic fiind singurul
care să trăiască pentru totdeauna.
Puterea zeului era cunoscută de către azteci dar nu și de Cortes, care a intrat totuși în mormântul lui declanșând un cutremur unde un perete se prăvălește dezvelind astfel locul în care era
ascuns acel pocal.
Bucuros Cortes se uită în sus ca semn de a
mulțumii zeului că ia arătat locul secret, ia pocalul și în mare grabă se
îndreaptă spre acel izvor așteptând să se umple, din spatele lui unde peretele
s-a sfărâmat ies o mulțime de mici păianjeni care formează un covor negru pe
jos îndreptându-se toți spre el. În timp ce bea din acel pocal unul din
păianjeni se urcă pe piciorul lui putând să intre pe sub pantalon îl mușcă.
Citind acestea Akela sa speriat și aruncând cartea pe masă le spune. Oribil! Și
eu am fost mușcată de un păianjen nu credeți că mă voi transforma și eu în
această creatură?
Văzând-o toți cât este de speriată încep să
râdă atunci Peter îi spune. Nu Akela nu ți se va întâmpla nimic tu ai citit o
legendă exact ceea ce avem nevoie pentru examenul de sfârșit de an dar nu
înseamnă că este și adevărat. Când să
termine ce avea de spus Peter, Claire se uită spre geam și vede parcă
două picioare care trec pe lângă geamul lor de la subsol speriată le
spune:
-Ați văzut? Este cineva în afara școlii
am văzut niște picioare ciudate uitați sunt la fel ca acestui animal pe care
tocmai la-m descoperit.
-Nu cred că poate exista o asemenea
creatură. Încerca Peter să o liniștească.
-Bine dacă nu mă credeți hai să ieșim de
aici cât mai repede posibil vă rog că îmi este deja foarte frică.
Când să deschidă ușa că să plece se aud
strigăte în școală, înfricoșat Peter închide ușa spunând:
-Nu cred că putem ieșii de aici.
-Ce spui? Glumești asta e? Îi spune
Claire
-Nu glumesc am auzit țipete dar
eram sigur că nu mai este nimeni în școală. Spune Peter
-Dar paznicul unde e el ne poate
ajuta să ieșim de aici. Spune Bruno.
-Vin cu tine dacă vrei. Îi spune
Randy.
-Da vino e mai bine dacă suntem
doi. Hotărându-se ies din cameră în maximă discreție se uită în stânga și în
dreapta să nu cumva să fie cineva care este ascuns și ei să nu îl poată vedea. Dar când să facă câțiva pași în îndepărtare pe
perete se vede o umbră era silueta creaturii.
Cu multă teamă își continuă drumul spre paznic vrând să vadă dacă el
este în continuare în cămăruța lui unde locuia, atunci deschizând ușa îl vad
culcat pe jos și câinii dispăruseră. Speriați se întorc la ceilalți
spunându-le:
-Haideți să ieșim de aici cât mai
repede că într-adevăr s-a întâmplat ceva groaznic.
-Ce s-a întâmplat?
-Ce ați văzut?
-Unde este paznicul?
-Vă răspundem mai târziu acum
trebuie să plecăm ca să nu ne prindă.
-Cine? A, vezi că am avut
dreptate. Spunea Claire bucuroasă pe de o parte dar murea de frică în
interiorul ei.
-Încotro să o luăm? Întreba
Bruno. Ținându-se strâns unii de ceilalți înaintează mergând pe vârfuri. Când
să ajungă la ușa de ieșire se aude un urlet atât de puternic că răsuna în toată
clădirea, făcând ferestrele să vibreze la forța urletului. Auzind asta au luat-o la fugă fiind atât de
speriați că nici nu știau în ce direcție să se îndrepte. Dar în fața lor apare
creatura urlând încă o dată iar botul ei
era plin de bale curgând pe holurile
școlii.
Copii nici nu mai aveau putere să mai
reacționeze fiind înțepeniți de frică. Dar Peter găsește un pic de curaj și
încearcă să își salveze prietenii spunându-le:
-Luați-o voi înainte că eu am să
încerc să scap de bestia asta.
-Nimeni nu pleacă de aici mai ales
ea. Spunea bestia arătând spre Akela.
-Are nevoie de mine? Oare de ce? Ce o vrea
de la mine? Îl întreabă nedumerită pe Peter.
-Nu știu de ce? Dar ce mă
înfricoșează este că înțelege ce spunem și mai și vorbește. Cred că halucinăm
nu pot crede că ne aflăm în fața unei bestii și că putem vorbi cu ea.
Nemulțumit bestia se apropie de
Peter și începe să urle în fața lui. Fiind un monstru cu o înfățișare omenească
dar era jumătate câine jumătate maimuță având o mâna la coadă.
-Da știu îți miroase gura urât dar
nu am ce să fac vrei o pastilă mentolată?
-Nu. Am nevoie de ea.
-Dar de ce?
-Ea are ceva ce mie îmi trebuie.
Spunând aceste cuvinte își desface brațele și o înșfacă pe Akela cu brațele lui
puternice și păroase salivând peste ea.
Văzând asta toți au sărit pe el ca să
îl facă să renunțe de a le mai face rău. Atunci Claire și Randy au început să
îi tragă de brațele lui vânjoase dar
văzând că ei nu vor putea să îl doboare țipând Claire îl întreabă:
-Ce cauți aici și ce vrei de la
noi?
-Voi ma-ți adus aici și sincer nu
regret că am găsit ceea ce mă va putea salva.
-Ce ați găsit? Ce vreți de la
noi?
-Veninul pe care Akela îl are în
ea când păianjenul dintre cărți a mușcat-o.
-Dar asta e imposibil. Spuse
Bruno.
-Și cum vei face asta?
-Am să o mușc și astfel voi putea
trăi o eternitate omorând-o desigur. Auzind asta speriați au reușit să o scoată din brațele lui și au luat-o la fugă
cât îi țineau puterile.
-Credeți că scăpați așa ușor de
mine vă voi prinde mai repede decât vă
imaginați am patru picioare iar întunericul este prietenul meu. Nu îmi este
frică de el și văd mult mai bine decât voi. Alergând ca nebunii în toate
părțile se despart la un moment dat când din tufișuri se aud zgomote ciudate
mișcându-se frunzele auzind acel foșnăit
înfricoșător. Claire rămânând singură nu mai știa unde sunt ceilalți și aleargă
săi găsească, iar când iese din
ascunzătoarea ei, se întâlnește cu bestia față în față. Văzând-o țipă și fuge
cât o țin picioarele dar nu știa încotro să o ia era teribil de înspăimântată
văzându-se singură numai ea cu bestia iar ceilalți au dispărut parcă iar fi
înghițit pământul. Singura soluție era să îi strige cu riscul că acea bestie o
poate auzii.
Văzând-o Peter o strigă și când crezând
că nu îi mai urmărește. Îi spune:
-Claire suntem ascunși aici în
spatele salii de sport
Atunci
Claire bucuroasă că nu au plecat lăsând-o
singură, se duce direct spre ei
auzind acele urlete care nu se mai opreau o dată. La un moment dat trece o mașină de poliție
cum este obișnuit să verifice dacă nu există vreo problemă pe undeva în acel
cartier unde se afla școala. Polițiștii punând luminile spre curtea școlii văd
o mișcare ciudată și pleacă pentru a verifica dacă nu este vreun individ
răufăcător vrând să fure echipamentul din școală. Dar bestia nu suporta lumina
și a sărit la atac pentru a arăta că lumina îl afectează. Văzând copii că
polițiștii îl țin ocupat au reușit să
plece fericiți și liniștiți că nu îi va mai urmării. Dar Akela se simțea din ce
în ce mai slabă lăsând-o toate puterile. Credeți că mă simt așa din cauza
acelui păianjen care m-a mușcat? O
întreabă pe Claire?
Dacă este chiar așa atunci va trebui să
facem ceva repede ca să nu ți se facă și mai rău. Atunci, Claire o mușcă
sugându-i veninul ca și cum ar fi fost o mușcătură de șarpe apoi scuipă iar
după acest lucru, Akela începe să se simtă mai bine. Bucuroși toți că ea și-a
redevenit, se hotărăsc să fugă continuându-și drumul. Dar când să pornească la drum bestia se face auzită începând iar să urle.
-Nu am scăpat de ea după ecoul care se aude în curtea școlii se apropie de
noi. Așa că tot ce avem de făcut este să
fugim departe de aici. Spune Peter
Realizând toți cinci, se strâng unul lângă
celălalt și vor să iasă din curtea școlii dar când să iasă pe poartă, exact
atunci mașina de poliție trece pe stradă prin fața lor văzând mașina se ascund
toți și după ce a trecut mașina, de poliție atunci au reușit să părăsească
curtea școlii. Alergând toți cinci fără
să știe în ce direcție și la un moment dat, lui Bruno îi vine o idee:
-Ce ziceți dacă ne-am despărți așa nu ne
pot prinde pe toți și scăpăm și de această creatură înfricoșătoare și de
politie.
-Nu. Rămânem împreună. Îi spuse Peter
Auzind sirena Bruno le spune. Trebuie să
fugim!
-Unde vrei să mergem?
-Uitați am găsit unde să ne ascundem,
veniți repede, vedeți casa aia părăsită? Le spune Akela.
-Da o vedem. Spuse Claire.
Fugeau
toți cât îi țineau picioarele până să ajungă în dreptul acelei case părăsite,
care era cea mai bună ascunzătoare pentru ei.
- VA URMA -
